luni, 16 iulie 2012

"Cenușă de trandafir "




            Într-o lume reală sau... poate mi se părea ...Într-o lume în care voiam și nu primeam ..trebuia ca eu să mă zbat, să muncesc, să mă chinui, să plâng, să oftez sec ...pentru a da contur unei vieți false ..unui joc ..pentru ca masca mea de actor să nu se șteargă ...și astfel să fi ieșit din "joc" ..Trebuia să sper .Să visez .Să fiu totuși indiferentă ...Iar zâmbetele și clipele fericite erau numărate și scrise într-un vraf de hârtii vechi și prăfuite ..murdare .Simțeam totuși că acel zâmbet de pe fața mea .. a murit..era forțat  ..exagerat ?..De fiecare dată aveam impresia că..mai avusem o altă viață ..O altă viață liniștită, plăcută, și ...emoționantă ...în care eu eram doar zâmbet iar speranța o găseai în stropii de rouă de pe petalele trandafirilor ...În care clipele se măsurau în zile ...În care eram liberi să ne exprimăm sentimentele ..gândurile ..Viața ideală pentru cei care caută adevărul și prietenii adevărați ...existenți încă pe atunci...Era o lume pură și neatinsă de păcat, de greșeli, de senzații deșarte, de sentimente în vânt ....batjocură .Era o lume ..a necunoscutului ..trăiai ...dar fără vreun țel anume ...Și nu erai obligat -de fapt nu trebuia deloc-  să dai socoteală pentru unele fapte, momente, din acea viață ...O lume aproape perfectă...paradisiacă ...
            Acum nu știu ce e adevărul ...Nu văd lumina ..Un sunet asurzitor mă îngheață ...O voce mă strigă...Eu plâng și știu că trebuie să mă trezesc ..știu că e vocea Realității ..a dezastrului ..Încearcă să mă facă una cu ceilalți .Eu mă opun. Atunci mă prinde de mână și simt cum viața mi se scurge ....inima nu-mi bate ...Îmi dau seama că nu stăpânesc nimic și că nu am un rol în lumea asta...De multe ori zic " Nu am timp!" dar nu mi-am imaginat că spunând asta ..pot pierde totul ...încrederea ..Cu cât tac mai mult ,îi observ pe cei din jur ..Ei nu-și dau seama că viața lor e cronometrată și că sunt pionii unui Jucător ...Nu-și dau seama că sunt doar marioneta din mâinile Păpușarului ...Atunci mă închid în mine și încerc să opresc acest joc ..pentru mine măcar ...Încerc ca eu să schimb ceva ..dar nu reușesc ..Da. Și asta era luată în calcul..Se știa ca voi interveni ..
            Ne luptăm pentru o viață mai frumoasă ..perfectă ..dar nu ne dăm seama că timpul ne controlează ..și că Cineva ne observă mișcările ..că suntem sortiți să fim ceea ce suntem și nu ne putem schimba ...Nu facem diferența dintre realitate și "Paradis ".Atât timp cât suntem oameni , vii, nu putem cunoaște "Paradisul " ..Nu putem concepe adevărata lui existența și rolul său ..Ni-l imaginăm, dar nu ne dăm seama că ne amagim ...Paradisul nu e ceea ce cred mulți a fi ( mâncare, somn, fericire, joacă) ci e acea liniște spirituală, sufletească, acea liniste pe care pe pământ nu o putem avea... Ea e premiul celor ce au jucat bine și-au învins pe pământ... Celor ce s-au opus ..și-au biruit ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu